Orbirea zugr?ve?te o lume stranie, o lume a nebuniei în care cu to?ii sufer? de o form? oarecare de demen??, de la personajul central, savantul Kien, pân? la menajera ?i, ulterior, so?ia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul coco?at Fischerle ?i chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului. To?i sunt marca?i de tare fizice, psihice ?i spirituale care le reduc existen?a la o singur? preocupare obsesiv?, prin prisma c?reia în?eleg lumea. Kien este c?rturarul închis în turnul de filde? al imensei sale biblioteci, intelectualul care nu în?elege s? accepte vreo alt? preocupare ?i care nu vrea s? jertfeasc? nici o clip? dac? nu are leg?tur? cu cercet?rile sale. El este „capul f?r? lume“, cu via?a rânduit? ?i planificat? pân? la secund?, a c?rui obsesie este declan?at? de teama de orbire, care-i aminte?te de Eratosthene ?i de arderea bibliotecii din Alexandria.